Dear God!

N-am prea multe probleme in viata, Doamne-ajuta, dar zilele astea e ceva care tine cu tot dinadinsul sa-mi dea batai de cap: literatura veche. Nu credeam, nici in cele mai pesimiste vise, ca o sa stea cineva in fata mea si-o sa zica: " Sa va zic si bibliografia critica pentru Eneida. E foarte important s-o cititi. Important pentru examenele voastre, nu pentru mine."
Mi s-au inmuiat picioarele. Imi place sa citesc, nu-i vorba, da' Eneida?! Iliada?! Odiseea?! Dafnis si Cloe?
Pai daca ar sti ei, stimatii Vergiliu si Homer si Longos- multitudinea lor de zei sa-i ierte- cu ce ochi priveste tineretul de azi literatura lor, s-ar rasuci in cripta.
Imi ard ochii, si s-au facut-saracii-cat cepele tot asteptand sa vada un Paler, un Marquez, sau macar un Hemingway.
Oameni buni, nu va jucati cu psihicu' meu! Eneida? Occizio Gregori etc? Pai se poate? Pai pana cand?

"Pana pe semestrul al II-lea", se auzi o voce machiavelica, din spatele gramezii de carti infatisand mult-prea-exploatata literatura veche....

inainte si la dreapta

Because I'm so sick of love songs...

Fucking twisted

Multa apa scurse-se pe sub poduri de cand n-am mai dat pe-aici. Tembela viata! Acu' ma tine imobilizata la pat, cu ochii cat cepele, devorand Gilmore Girls si alte chestiute dintr-astea demne de vazut acasa, and the next thing I know- boom! Ma trimite in Bucuresti!

In orice moment as alege sa sun acasa, ma lovesc de aceeasi intrebare: ce mai facusi azi?
Paaaaaaai, eu azi fusai la cursuri ( la toate, ca-s anu' I si-s mai fraiera) , apoi fusai la administratie sa intreb de ce nu e caldura, apoi la posta sa-mi iau un timbru fiscal, apoi in Cismigiu-pentru ca-mi place, apoi la biblioteca- pentru ca uneori imi place, alteori e musai, apoi la Pitar Mos-pentru ca inca nu mi-am facut xerox la cursu' de germana, apoi la coada sa platesc internetu', apoi iar la posta-pentru ca un singur timbru fiscal nu va fi niciodata de ajuns, apoi in Valter ca sa-i conving pe-aia ca-s tare, apoi inapoi in camera la camin si de-acolo la gara sa-mi iau mancarea mult-asteptata.

Mainile mele mai au putin si or sa se piarda printre cantitatile uriase de par ce le "solicita". Dar asta e neimportant, pentru ca eu sunt in Bucuresti.
Nu am mai dormit suficient de pe vremea lu' Corina Chiriac ( stiu ca-i zice CORINEI, pragmaticilor >:P ) , dar asta e neimportant pentru ca eu sunt in Bucuresti.
Nu mi-am vazut familia de doua saptamani si probabil n-o sa-i vad in curand, dar asta e neimportant pentru ca eu sunt in Bucuresti. Nu am vorbit cu Raluca, cu Ionut, cu Anca, cu X-tyna de trei veacuri, da' asta e neimportant pentru ca eu sunt in Bucuresti.
Nu mai am nici macar o ora pentru mine si pentru lucrurile care-mi sunt dragi, dar asta e neimportant pentru ca eu sunt in Bucuresti.

P.S. I need sugar!

No, eu atata am de zis

Classic never dies

Din categoria filmelor ce au facut istorie, fie si in acceptiunea unei singure persoane- persoana care in cazul de fata se identifica cu nimeni alta decat yours truly- recomand, cu tot entuziasmul si alte trairi pozitive al caror nume suna fain, Breakfast at Tiffany's. Stiu ca stiti cu totii ca Audrey Hepburn- Dumnezeu s-o ierte- a fost senzationala, dar va mai zic si eu o data, ca sa fiti siguri.
Nu va dau trailer, nu va fac niciun fel de rezumat, nu dau citate, nu va oblig sa fiti incantati.

Note to self: promit sa citesc si cartea, sa vad cat de mult s-au apropiat George Axelrod (scenaristul) si Blake Edwards ( regizorul) de perspectiva lui Truman Capote ( autorul romanului ce a dat startul super-filmului )

Muah muah!

Dilema spulberatoare de dileme.

Pentru ca am dat la facultate in Bucuresti. Pentru ca nu locuiesc in Bucuresti. Pentru ca am depus cerere de cazare in caminele Universitatii din Bucuresti. Pentru ca cererea mi-a fost aprobata. Pentru ca predarea cheii in Grozavesti se face intre 29.09-04.10. Pentru ca eu m-am dus sa o iau pe a mea in primire pe data de 1. Pentru ca inmatricularea la sectia mea se face abia luni. Pentru ca my hopefully sweet room-mate inca nu ajunsese ieri in Bucuresti. Pentru ca nu-mi place sa stau singura. Pentru ca trenul spre Severin urma sa plece la 15:45. Pentru ca am cumparat Dilema. Pentru ca am citit articolul despre emo-kids. Pentru ca am internet. Pentru ca-s curioasa din fire. Si pentru ca am accesat pagina de net recomandata de Andrei Vasilescu.

Toate astea m-au condus la adevarul suprem in ceea ce ma priveste: sunt emo. In proportie de 29%. Deci de-acum incolo trebuie sa las sa-mi cada o lacrima si numai una de fiecare data cand vanzatoarea imi da rest o pastila Orbit in loc de 30 de bani.

Later edit la leapsa de mai jos

Am uitat sa o dau mai departe... So here it is: persoane autorizate sa scrie in oracol
A not so spotless mind, pe care vad ca o cheama Ioana. [ Nice to finally know your name, by the way]
Toti indivizii care posteaza pe A(n) Academia Tie [ si i-as ruga in special pe Adina si pe Bogdan, whom I don't see as big fans of these things, s-o faca. Renunt la orice milogeala in fata lu' Vlad. He's a wuss. In privinta Corinei si a lui Andrei nu-mi fac griji. Iar Anca si Dragos rareori folosesc blogul respectiv, so I leave it up to them ]
Verde Ursuz, careia nu i-am dat nicicand o leapsa
Si Cristina, daca n-are nimic impotriva genului astuia de postari, avand in vedere ca blogul ei e de tip argumentativo-filosofic.